Foarte multe persoane au probleme de orientare, fac diferenta intre mana dreapta si cea stanga cu dificultate. Mereu se incurca in explicatii cand trebuie sa dea indicatii unei persoane (confunda partea dreapta cu cea stanga, trebuie sa ridice mana respectiva ca sa isi dea seama care parte e dreapta si care e stanga). De multe ori si asa spun: dreapta in loc de stanga sau invers.
In urma studiilor, s-a constatat ca a este o caracteristica a sexului feminin pe cand alte studii atribuie aceasta dezorientare vesnicei greseli facute de parinti in momentul in care refuza sa inteleaga ca au un copil stangaci. Ce se întâmplă când forţezi copilul stângaci să folosească mâna dreaptă? Problema nu ţine de mână, ci de creier. Astfel, parintii incearca sa oblige emisfera dreapta a creierului să fie mai activa, sa realizeze mai rapid conexiunile decat partea stanga. In cazul acesta copilul riscă să devină total dezorientat.
M-am nascut stangace. Intocmai Cineastului care nu putea sta departe de pasiunea vieţii sale, nici parintii mei nu au putut stat departe de “regulile” vremii. Am fost obligata sa mananc, sa scriu si sa desenez cu mana dreapta. Cica “sistemul” cerea dreptaci – niciodata n-am sa inteleg “de ce TREBUIE“… sa fii dreptaci, cine a hotarat ca asta inseamna normalitate, daca anatomia mea este altfel “setata”… . Si acum, dupa atat de multi ani, mananc cu stanga, dar, din pacate mi-am pierdut indemanarea de a scrie cu mana stanga (cu care, culmea, scriu totusi destul de bine tinand cont cu nu am exercitiu…)
Am ramas si cu aceasta dezorientare, jenanta de fiecare data. Nu doar odata mi s-a spus, mai in gluma, mai in serios: “cealalta dreapta” sau “cealalta stanga!”
- Pe raftul din stanga, ultima carte din dreapta!
Doar cei ce au aceeasi problema ca si mine vor intelege ce chin (de cateva secunde, desigur, nu va inchipuiti ca sunt “iremediabila”, am dat un exemplu aleatoriu…)
Si pentru amuzament:
Ca o cătană
sunt un civil neinstruit
domn general
încurc dreapta cu stânga
şi stânga cu dreapta
fac roata împrejur şi o iau într-o parte
când mi se ordonă culcat
stau drepţi
dând onor
sincerităţii de a fi
precum sânt
jumătate încî în aer
şi jumătate-n pământ
Etichete cealalta dreapta, cealalta stanga, conexiune, creier, dezorientare, dreapta, orientare, probleme, stanga, stangaci
07/07/2009 la 09:44 |
sunt dreptace dintotdeauna… imi inchipui cat de greu va este, voua celor nascuti stangaci sa faceti toate cele cu dreapta…e ca si cum ar trebui ca de azi inainte sa fac totul cu stanga… DEZASTRU !!
pe de alta parte, multi cred ca sunt dezorientati, pur si simplu, fara nici o legatura cu ceea ce parintii le au impus in copilarie…
07/07/2009 la 13:17 |
Te referi la dezorientati sau “dezorientati”?…
07/07/2009 la 13:20 |
de data asta la dezorientati
07/07/2009 la 13:27 |
Eu n-am inteles niciodata de ce ii fortau parintii si profesorii pe stangaci sa-si foloseasca mana dreapta. In mod logic, e ca si cand l-ai forta pe un dreptaci sa faca toate astea cu mana stanga, ceea ce e o aberatie. Aveam o fata in clasa, in scoala generala, in situatia asta. Si o vedeam cat se chinuie, cum are tendinta sa schimbe stiloul in mana cealalta… Pana intalnea privirea aspra a invatatoarei : “Nu !” A ajuns la performanta sa scrie cu amandoua mainile – schimba mana cand obosea, si o invidiam pentru asta.
Porcaria asta se intampla numai la noi, in strainatate stangacii sunt lasati sa fie stangaci.
Ce te faci insa cand esti nascut derutat, si nu stangaci – asa cum sunt eu ? Eu patesc frecvent chestia cu “cealalta dreapta”… Ultima data eram la lectii de soferie : “Ia-o la dreapta… Cealalta dreapta ! Semnalizam stanga… Dincolo-i stanga…” La naiba, trebuie sa mai exersez…
07/07/2009 la 15:15 |
Leo, in cazul asta m-am mai linistit! Credeam ca doar eu sunt dezorientata din cauza “stangaciei” mele… spor la exersat! Daca gasesti vreun remediu, spune-mi si mie, te rog!
07/07/2009 la 15:34
Imi repet in gand, ca la gradinite : scriu cu dreapta, scriu scriu cu dreapta… asta-i dreapta ! Asta-i singurul remediu. Tu poti sa incerci cu varianta adaptata pentru tine.
Dureaza mai mult, dar efectul e garantat !
Doamne, daca-mi dau cu stangu’n dreptu’ nici n-o sa stiu cu care am dat in care…
07/07/2009 la 15:21 |
Eu sunt stangace. Din cauza “timpurilor” in care m-am nascut, nu am avut voie sa fac nimic cu stanga si nu din cauza parintilor, ci din cauza “tovaraselor” care imi legau mana stanga de banca. Singurul lucru pe care acum nu pot sa-l fac cu mana dreapta este sa tai, in rest m-am deprins sa fac orice cu dreapta. Din pacate din cauza ca nu am fost lasata sa scriu cu mana dreapata, acum scriu destul de urat si destul de incet. In cazul meu as vrea sa multumesc comunismului ca nu a rezistat mai mult, ca cine stie cu ce alte “handicapuri” as mai fi fost gasita de societate…
07/07/2009 la 15:30 |
Deh, maica, asa-i cu noi, astia mai… batrani! Sanatate, doamna!
07/07/2009 la 16:13 |
Io mi-s dreptaci de cand ma stiu. Desi dreap0ta mea e cam stangace, iar stanga nu mai spun. Dar, dintotdeauna am problema cu dreapta si stanga: le incurc rau, aproape mereu. Aia cu fortatu sa devii dreptaci e o dementa. Dar, nu cred ca asta e motivu pt care ne impleticim in stanga sau in dreapta (depinde cum stai)
07/07/2009 la 16:57 |
Bine ai venit printre noi, “dezorientatii”!
07/07/2009 la 20:46 |
Daaaa………ce bun postul!!!!!!!!!!!!!!
Oare astea doua or avea vreo legatura?!?!?
Chiar stiu ca se numeste cumva “dezorientarea asta”……..nu mai stiu cum……..sau poate nu e decat “tulburare de orientare”,ca numai asta am gasit.
in fine,asta are sotul meu.Initial am crezut ca este el “dezorientat”(da,da,cu sensul celalalt),apoi tot citind(ca imi place medicina)am aflat de asta.Ma rog,eu banuiesc ca este si dislexic,insa logic ca nu stiu sigur,ca el nu vrea sa afle daca e sau nu,prefera cred sa-l cosidere lumea “prost”
07/07/2009 la 20:49 |
Fara a avea competenta, presupun ca nu exista legatura intre dislexie si dezorientarea despre care am povestit noi… dar… cineva specializat ii poate spune…
07/07/2009 la 20:54
Daaaaaa,daca as avea catuse sa-l leg si-o bata sa-l anesteziez,ca sa il pot duce la un specialist…….
10/07/2009 la 10:34 |
Fiica mea e stangace. Am avut norocul unor educatori intelepti, cu exceptia educatoarei din primul an de gradinita, de altfel un om deosebit. Din cauza asta copilul a primit cu reticenta recomandarile ei si nu i-a pastrat o amintire prea placuta. In primi ani de scoala nu i-a fost greu absolut de loc. Scrie foarte repede si frumos. Am fost bucuroasa ca in anii din urma nu s-a mai facut la scoala “lucru manual”. Nu stiu cum as fi invatat-o sa tricoteze. Am vazut odata o doamna stangace cu andrelele in mana. Am fost tentata sa iau lectii…
Citind post-ul tau, realizez ca poate din aceasta cauza imi este mie atat de greu sa recomand cuiva, atunci cand imi cerere o indrumare de directie, daca trebuie sa o ia la derapta sau la stanga… Apelez la gesturi.
15/07/2009 la 14:45 |
[...] de un articol de pe blogul “noapteaiguanei” şi de un email primit de la Adi [...]
26/08/2009 la 20:15 |
Interesanta si foarte sincera confesiunea ta. Mi-a placut.
Pentru alte comentarii privitoare la stangaci – http://desprestangaci.blogspot.com/