- Sunt mai grasa decat aia’?
- Mergi putin, sa te vad din spate!
…
- Da, parca esti mai “plinuta”!
***
- Cum imi sta in rochia asta?
- Intoarce-te, sa te vad!
…
- Nu prea te avantajeaza! Esti lata in solduri si rochia asta ti le arata si mai si!
***
- Mi-am luat ochelari de soare! Cum arat?
- Sunt cam mari pentru fata ta, ti-ar trebui ceva mai… finut!
***
De cate ori nu ati cerut sau nu vi s-a cerut parerea? De cate ori cel intrebat v-a dat un raspuns care nu v-a” multumit” si v-ati suparat? De cate ori ati fost sinceri? Si de cate ori cel cu care ati fost sincer nu s-a suparat pe voi?
Toti vrem sa stim adevarul, cerem asta in mod explicit, dar adevarul pe care il asteptam, nu cel… adevarat…
Eu vreau sa fiu sincera. E parerea mea! Nu iti sta bine! Daca nu iti convine, de ce ma mai intrebi? Astepti doar laude? Vrei doar confirmarea ca ai facut alegerea buna?
Dilema mea: Ce sa fac? Sa mint pentru a nu supara?
Etichete avantaj, sanatate, adevar, gras, rochie, ochelari de soare, confirmare, alegere, dilema
28/06/2009 la 10:35 |
De minţit nu … dar răspunsul trebuie îmbrăcat cu haina care crezi că i se potriveşte interlocutorului … durerea să fie cât mai mică. Dacă acceptă … data viitoare poţi încerca ceva mai direct.
28/06/2009 la 10:39 |
Uneori nici nu stii daca accepta… afli dupa nu stiu cat timp ca i-ai jignit… aplicam “minciuna prin omisiune”… e mai sigura…
28/06/2009 la 11:18 |
Te minti pe tine… Inceteaza…
28/06/2009 la 11:20 |
Sa traiti, am inteles!
28/06/2009 la 12:54 |
să spui ce crezi şi simţi în vorbe care să nu jignească şi să mergi mai departe, în adevăr (relativ, truism)… memele cuvintelor sunt cam golite dar eu aşa fac, şi mi-e bine cu mine
28/06/2009 la 14:48 |
Eu am invatat asta in timp : mai bine-mi spui adevarul, decat sa plec ridicola de-acasa. Imi iau criticul personal la cumparaturi – sotul. Imi spune mereu daca e bine sau nu.
Asa, ca, cea/cel care-ti se cere parerea trebuie sa si-o asume.
29/06/2009 la 01:33 |
Hotarat lucru, nu un raspuns direct! Incerci cu delicatete sa iti dai o parere. Folosesti iesirea de siguranta de genul: “Cealalta iti sta mai bine!”
30/06/2009 la 10:20 |
eu as opta pt adevar, desi, trebuie sa recunosc ca atunci cand eu intreb si mi se da un raspuns care nu prea ma avantajeaza, ma supar …dar nu ma supar pe cel care imi spune, ci pe mine, ca nu am vazut eu lucrul acela de la bun inceput si a mai fost nevoie de o parere…
pe de alta parte mai e si o chestiune de gust, un prieten poate sa iti spuna ca te avantajeaza nu-stiu-ce pantaloni, pe cand altul sa iti sugereze sa nu ii mai imbraci niciodata…
cred totusi ca propria noastra parere ar trebui sa fie primordiala si sa nu ne ghidam in exclusivitate dupa a altora…
30/06/2009 la 13:07 |
Adevar.Mereu si indiferent de ractie.
Prietena mea cea mai buna imi e cea mai buna prietena intocmai pentru ca mereu mi-a zis adevarul.Despre orice.Daca nu mi-ar fi spus adevarul nu mi-ar fi fost prietena.Cel ce te minte ca sa te simti bine si ca apoi sa arati ca dreq pe strada si sa rada lumea pe la spate de tine………ala ti-e dusman,nu prieten.
Si pe mine ma supara adevarul si o spun atunci cand se intampla.Insa niciodata nu imi doresc sa ma minta cineva adevarul doare,da.Dar minciuna doare infinit mai rau cand o descoperi.
03/07/2009 la 08:00 |
Si eu ma confrunt cu problema asta.S-au cel putin ma confruntam pana sa gasesc o persoana care era foarte sincera.De exemplu, daca odata imi luam o bluza care nu-i placea imediat imi spunea cat de oribil arat.Era genul de om care iti spunea daca ai ceva pe fata nu te lasa sa se holbeze altii la tine.Cu toate astea, m-am obisnuit sa le zic si eu in fata pe toate.Sunt doua avantaje:ma scapa pe mine de stres, si spun si adevarul si dezavantaje…doar daca persoana care mi-a cerut sfatul se supara ca i-am spus adevarul.:D