Cum ii educam pe adulti sa nu mai dea in mintea copiilor?
Doar cine nu a avut copii nu stie ce expresii si ce cuvinte se folosesc in preajma copiilor, in special a celor foarte mici. Vin sa iti vada copilul, mergi in vizite, te intalnesti pe strada, in magazin. Se apleaca spre micutul din carucior, isi schimba vocea (obligatoriu), si incep sa se pitigaiasca, sa se maimutareasca pe langa bietul omulet: “ţine e baiat male?” “ţe faţi tu aici, mititelule?”, “pe ţine avem aici? ” “bau, baiatu’!!!” si memorabilul “ţine e baiatu’ mic?” De ce atatea “ţ-uri”, de ce miorlaieli, nu inteleg. Copiii se uita mirati – cine n-a vazut “Uite cine vorbeste”! In mintea loer este o nebuloasa. Mama imi arata masina si imi spune “Uite o masina rosie. Masina ne duce la plimbare. Auzi, masina face tit-tit – incearca sa ii aduca notiuni elementare. Putin cate putin, dar serioase. Si vine bunicul care face ca toate maimutele, vine si vecina si chiar si vanzatoarea de la paine si il debusoleaza total. Ce inseamna oare “ţine”? Sa nu mai vorbim de dezacordurile gramaticale. “Ce face baietii lu’ tataie?” Care “baieti”, ca e unul singur!… no comment!
Oameni pe care ii stiu ca fiind educati si cu capul pe umeri, in preajma copiilor parca se indobitocesc. Sa fie oare o regresie de moment? Traumele copilariei cand altii se comportau identic cu ei insisi?
Etichete baiat, carucior, cine, debusolare, expresie, identic, intelegere, miorlaieli, regresie, tataie, traumele copilariei, Uite cine vorbeste, vizita, voce
18/06/2009 la 09:33 |
auci…chiar traume…eu imi aduc aminte, desi probabil ar fi trebuit sa uit, de rudele de la tara care ma intrebau pe cine iubesc mai mult sau de ce nu ung scoala cu untura sa o manance cainii sau de unchiul care ma musca de nas, rau de tot
, de pitzigaieli nu imi amintesc, eram prea mica… dar, in timp, mi-am dat seama ca adultii nu prea mai pot fi educati… cainii si copiii, da… 
18/06/2009 la 09:35 |
Aaaa… mi-ai amintit si de stransul de obraz insotit de “ce mare te-ai facut”! Si de “pupaturile” care imi lasau urme pe obraji… si de multe altele asemenea!
18/06/2009 la 10:50 |
Si eu imi amintesc de strangerile de obraz si de pupaturile alea nesuferite. Acum am ramas traumatizata, noroc insa ca sunt destul de inalta si stau foarte “tapana” in aproierea celor care doresc sa ma pupe. E un fel de razbunare…
18/06/2009 la 11:11 |
Hihi, scriam ceva asemenator acum cateva luni : http://din2009.blogspot.com/2009/01/prezentarea-produsului-finit.html
De fiecare data, rezist cu greu tentatiei de a le da doua palme scurte : vino-ti in fire, omule !!!
18/06/2009 la 11:35 |
@multzam, cel mai tare ma tem de momentele in care copilul ar putea primi educatie de la acei adulti… iti dai seama, eu ii vorbesc corect, ii spun ca “unul este” si “doi sunt” si vine dupa un week-end la bunici cu “ei este”, iar bunicului nu-i pasa.
@sabina, parca te si vad in pozitie de drepti in fata asaltului de pupaturi…
avantajul “inaltimii”, nu?
@leo, palme n-am fost tentata sa le dau, dar nu ma pot abtine sa nu fac cate o afirmatie de genul: “nu prea ii place sa fie atins…” sau sa raspund in numele lui: “care baieti tataie, ca sunt doar eu pe aici?”…
Si mi-am mai amintit o faza enervanta! – “cu cine semeni, tu, ca parca nu swemeni nici cu mama, nici cu tata”? – imi venea sa le raspund obraznic “cu mine!” – eu sunt EU!
18/06/2009 la 12:11 |
Încerc o altă abordare. Nu e vorba de traume. Oamenii mari chiar vor să le fie simpatici micutilor. Si dacă e, deja, o perioadă mai mare de când n-au avut de a face cu acei micuti sau cu micuti in general, nu stiu cum să reactioneze. Nu stiu ce stie ăla mic, asa că-si imaginează: nimic.
Eu însumi m-am surprins maimutarindu-ma în fata nepotelei mele – tineam mortis să-i văd dintisorii abia apăruti. N-am folosit tz-uri, dar cred că gestica mea era caraghioasă din moment ce, la un moment dat, a râs.
Serios vorbind, eram deja mare când încă mi se ziceau chestiile cu untura de pe școală (erau două persoane la care la asta se reducea imaginatia). Mă plictiseau.
Niciodată n-am fost muscat de nas. Pupat cu zgomot pe obraz, da.
18/06/2009 la 13:08 |
Apropo de ““cu cine semeni tu” – mi-a spus o vecina odata : “esti creata ca mama ta !”… Nefericita nu stia ca mama foloseste solutie de permanent. Ce sa-i fac, sa-i predau eu o lectie de genetica, despre ereditate ?
18/06/2009 la 14:28 |
Enervant.Si mai enervant : la noi ta-su e ala cu maimutareala.
Si matusa mea cu plictiseala.Tot ce stie cand o vede sunt cateva propozitii.Tine ea minte ca pe la 6 luni radea la ele
“Faceeeeemmmm poc!Facem poc?Hai facemmmm poc”
“Cum face fata?BAaauuuuu.Face fata bau?”
“Hapciu!!!!Face fata hapciu?Facem hapciuuuuu”
Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa,intru in delir cand o aud.MOR,pur si simplu imi vine sa-i bag un pumn in gura.Natural,copilul nu mai reactioneaza la astea(de 6 luni incoace,pentru Dumnezeu!!!!)si ea se duce in bucatarie si plange(!!!!!)ca fata nu rade la ea
Si eu primeam indemnuri sa dau scoala cu untura
In legatura cu ciupitul de obraji,hai sa va spun un banc:
“Cand eram mic si mergeam la nunti,toate babele uscate ma ciupeau de obraji si ziceau “Tu urmezi”.Ma scoatea din sarite treaba asta.Dar acum am crescut si am inceput sa le dau peste nas.Cand merg la o inmormantare,ma duc la cate o baba,o ciupesc de obraji cum ma ciupea ea pe mine si zic “Tu urmezi!!!!”
18/06/2009 la 14:31 |
Am uitat de aspectul asemanarii.Oricine,dar ORICINE care nu a mai vazut fata de mult sau o vede prima oara,e parca obligat sa ma anunte ca ea seamana cu unul sau cu altul dintre noi.
Faza mai amuzanta este ca……..atunci cand e la mine toata lumea se uita la noi 3 si “Hmmmm,cu tine seamana,nu are nimic din ta-su”.Dar daca peste 2 minute e la el fata si ne intalnim cu altcineva,iarasi se uita la noi,ne studiaza,si vine replica mamei Omida(care salasluieste in fiecare) “Hmmmm,cu tine seamana,nu are nimic de la ma-sa”
18/06/2009 la 16:23 |
Ee, e atat de simplu: adultii se maimutaresc. Cam atat ii duce capu. Si io mai fac, mai moale, da o fac: ce face bebelu? Si chestii de genu asta. Nu prea pot deveni siropos. Si nici vulgar nu e cazu. Poate dupa ce o mai creste
18/06/2009 la 16:25 |
Referitor la asemanari, se amuza teribil o colga despre a carei fetita, infiata fiind, lucru stiut de colegii mei vechi, multi apreciau ca “semana” leit cu ea…
@calin, iti dau dreptate in ceea ce priveste incercarea de a se face simpatici.
@adina, nici matusa ta nu are o imaginatie prea bogata!
19/06/2009 la 01:29 |
wow…
chiar ma gandeam… cine ne-a educat pe noi… astia care nu suportam pe cei ce se incurca cu gramatica???
stiu o vorba… de unde nu e… nici dumnezeu nu cere… de aia il las pe nenea de la tzara asa cum e… ca-i prea batran sa mai fie schimbat… si apreciez la el bunatatea.. daca o are, evident… sau altceva bun ce are…
in rest… tot de bine si mai bine… la fiecare…
ovi
23/06/2009 la 22:34 |
da, e greu sa tii piept “educatiei” primita de la altii, dar… lasa ca ne facem noi mari.
P.S. noi ne “conversam” si poe miresici! am si eu un blog pe care insa nu prea am scris, dar am reluat cand am inceput sa te citesc: http://roxanamihai.blogspot.com/
24/06/2009 la 13:14 |
Bine ai venit, Roxana! Felicitari pentru “reloaded”! M-as bucura sa stiu ca te-am “inspirat” la scris! Sa-ti traiasca Radu si sa fie sanatos!